Autism

Tulburările de spectru autist

Ce este autismul?

Numeroase modele conceptuale încearcă să explice tulburările de spectru autism.

Ceea ce este sigur este că autismul este o tulburare de neurodezvoltare care se manifestă la o vârstă timpurie.

Se caracterizează printr-o depreciere funcţională în trei domenii principale:

  • Interacţiunea socială
  • Comunicarea verbală şi nonverbală
  • Interese şi activităţi reduse

Autismul afectează arii de dezvoltare precum limbajul, comunicarea, învăţarea, imitaţia, capacitatea de adaptare a individului la stimuli noi din mediul înconjurător, direcţionarea atenţiei, jocul social, înţelegerea şi manifestarea emoţiilor.

Manifestările sunt vizibile la copil încă înainte de împlinirea vârstei de doi ani. Procesarea informaţiilor este afectată la nivel de organizare.

O clasificare ar putea include autismul că una din cele trei tulburări de dezvoltare cunoscute, celalalte două fiind Sindromul Asperger (caracterizat de absenţa întârzierii în cogniţie şi al limbajului) şi PDD-NOS (care nu include criteriile de diagnostic din autism şi sindromul Asperger).

Cercetările scot în evidenţă originile de natură genetică ale autismului fiind însă neclar dacă acestea sunt rezultatul unor mutaţii genetice sau a unor combinaţii genetice atipice.

În unele cazuri autismul este asociat cu defecte de naştere, alteori cu efectul pe care l-ar putea avea vaccinările sau existenţa metalelor grele.

Numărul persoanelor diagnosticate cu această tulburare este în creştere, Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor anunţă o creştere de 1- la 68 copii din America se nasc cu autism .

Tulburarea apare mai frecvent la băieţi decât la fete.

În România nu există statistici oficiale care să ateste numărul persoanelor afectate de autism. Estimările – 30.000 de copii diagnosticaţi.

Autismul afectează persoană în cauza pe toată durata vieţii. Simptomele caracteristice autismului se pot observă de la vârstă de un an, de aceea se recomandă părinţilor să efectueze un screening specific*** (M- CHAT), urmat de o evaluare clinică.

DSM V, ICD -10 pun la dispoziţie criteriile de diagnosticare.

Astăzi sunt dezvoltate programe de intervenţii terapeutice care sunt complementate în unele cazuri cu administrarea medicaţiei.

Rezultatele intervenţiilor, ajută persoană cu autism să devină mai funcţională şi să dobândească achiziţiile adaptării la mediu.

Perioada optimă de începere a intervenţiei este în jurul vârstei de doi ani, ea scăzând în frecvenţa odată cu înaintarea în vârstă.

Intervenţia comportamentală îşi dovedeşte foarte bine eficientă, când programele sunt structurate, monitorizate şi aplicate corespunzător.

La vârstă de doi ani se recomandă începerea terapiei şi în mediul familial, apoi se va face transferul către un centru.

Programul presupune un număr de 30-40 de ore săptămânal şi o echipa formată din patru terapeuţi.

Pe măsură ce copilul achiziţionează abilităţile de participare, se recomandă continuarea terapiei utilizându-se şi alte tipuri de tehnici, adaptate nevoilor copilului.

Principiile Analizei Comportamentale Aplicate susţin tehnicile de intervenţie în cazul acestei tulburări. Abordarea holistică în tratamentul persoanelor cu autism conduce la creşterea abilităţilor de adaptare şi o mai bună înţelegere a normalităţii.

Distribuie: