Povești de succes

Povestea mea

Numele meu este ŞERBAN şi am 6 ani, m-am născut într-o familie care mă face fericit şi locuiesc într-un oraş frumos care este Oradea. Acum merg la grădiniţă Casă Minunată, am mulţi colegi, am şi un prieten şi îmi place foarte mult, Ioana educatoarea mea mă ajută foarte mult însă nu mă descurc de fiecare dată singur şi de aceea Lili şi Lavinia sunt cu mine iar după amiază ele mă ajută să înţeleg programele de la grădiniţă. Eu muncesc foarte mult să învăţ să comunic şi Maia îmi preda acest lucru. Eu am să o las pe mama să spună mai multe despre mine…..

Şerban s-a născut în luna februarie 2006, sănătos cu un scor Apgar 10. Eu şi soţul meu am fost foarte fericiţi, era un băieţel blond şi era copilul pe care noi ni l-am dorit şi pentru care ne făcusem foarte multe planuri. La început în primele luni de viaţă totul era normal, simţeam de la distanţă zâmbetul lui şi nimic nu mă făcea să mă gândesc la ceea ce va urmă mai târziu.

La 1 an şi 6 luni am început să realizez că Şerban nu răspundea la nume şi era tot mai retras şi preocupat de jucării care se roteau. Ziua era liniştit şi petrecea mult timp singur, fără să ne caute sau ceară ceva. Uneori ne lua de mâna şi ne ducea în locuri sau obiecte pe care şi le dorea. Am început să ne întrebăm dacă nu are probleme cu auzul, vizită la medicul pediatru ne-a liniştit însă pentru puţin timp deoarece venise vara şi copii din parc de vârstă lui Şerban se jucau şi comunicau foarte bine faţă de el. Uneori când mergeam în vizită la bunici Şerban parcă era diferit faţă de alte locuri, mergea şi îşi lua jucăriile iar bunicii ne încurajau că trebuie să avem răbdare.

La 20 luni am început să caut pe internet despre copii care nu vorbesc, cuvântul AUTISM a apărut, eram temătoare deşi în inima mea ştiam că ceva nu este în regulă cu Şerban.

La câteva luni după aceea mai precis la 2ani a fost diagnosticat cu ceea ce se cheamă Tulburare de spectru la un centru din Timişoara. Am întrebat şi când se va vindecă?

Răspunsul a fost foarte sec- nu ştim. Ce însemna ”nu ştim” m-a făcut pentru moment să-mi pierd cumpătul şi atunci am întrebat – ce facem ?

Am ajuns acasă şi am început să caut, există în mintea mea inacceptarea, trebuie să merg….unde să merg…cine ştie în ţară de autism….

Căutăm zi de zi informaţii, am accesat părinţi şi am fost îndrumată să mai fac o evaluare la Cluj, acelaşi răspuns. Au trecut deja 4 luni şi Şerban era mai rău, se izola, plângea, mânca selectiv, eram ajunsă la epuizare. Tratamentul parcă era în zadar şi a trebuit să accept că vom începe terapia comportamentală.

Auzisem de echipe, supervizori, am contactat în Anglia dar costurile erau peste posibilităţi şi am găsit un logoped care credeam că o să-l facă pe Şerban să vorbească.

Mie şi soţului meu ne era foarte greu să acceptăm că planurile noastre se vor schimbă, eram supăraţi, uneori ne învinovăţeam unul pe celălalt şi nu rezolvăm nimic.

Şerban a început acasă terapia la 2 ani şi 7 luni fără coordonator şi aşa cum credeam noi cu informaţiile pe care le aveam.

La recomandarea logopedului care făcuse un curs de formare pe terapie comportamentală, programul Lovaas am contactat-o pe doamna psiholog Iulia Pantazi şi am rugat-o să ne facă o evaluare şi să ne spună ce să facem.

Evaluarea ne-a neliniştit AUTISM MODERAT însă ne-a organizat. Am stabilit strategia cu echipa, eram 6 persoane, 40 ore de terapie pe săptămâna, programele, materialele de care aveam nevoie.

Şerban începe muncă, foarte greu însă după primele săptămâni am început să ne înţelegem puţin, au trecut două luni şi doamna Iulia a revenit la Oradea 4 zile, evaluare, training cu echipa şi monitorizare. Ne cerea să muncim, eu nu am început serviciul pregăteam materiale pentru lucru.

Toamna Şerban începuse să verbalizeze şi la 3 ani şi 6 luni l-am dus la grădiniţă unde erau copiii normali împreună cu terapeut.

Doamna Iulia l-a evaluat la grădiniţă şi ni s-a recomandat să-l retragem, lui Şerban îi trebuia un mediu structurat. Acasă am început să facem structura vizuală din programul TEACCH. Echipa a fost învăţată şi s-a construit un mediu de învăţare la grădiniţă specială nr. 1 (mulţumesc celor care m-au ajutat şi pentru înţelegere). Doamna Iulia a venit la şcoală, l-am evaluta pe Şerban la şcoală, s-au construit programe şi la trei luni echipa era supervizată. Şerban generalia 2 ore pe zi şi 6 învaţă.

Evaluare de la 5 ani şi 6 luni a fost momentul decisiv să-l mutăm pe Şerban la grădiniţă pe care noi o visam de la naştere. Doamna Iulia a evaluat curricula, a construit programul de la grădiniţă şi 4 luni am făcut trecerea gradual de la grădiniţă veche cu cea nouă.

la începutul acestui an Şerban a fost inclus în programul de 4 ore grădiniţă Casă Minunată cu terapeut însoţitor. Au urmat două evaluări la două luni, programele continuă acasă 4 ore pe zi.

ŞERBAN VORBEŞTE, ÎŞi COMUNICA NEVOILE, SE JOACĂ ÎN PARC, ESTE AUTONOM, PARTICIPA LA LECŢII….ŞI LA ANUL CELĂLALT SPERĂM SĂ MERGEM LA ŞCOALĂ.

Noi am început să zâmbim, ştim că avem mult de muncă însă suntem pe drumul bun şi ne gândim ce-i va plăcea lui să facă, lucrăm la aceste comportamente.

Mulţumim Maia, Lili, Lavinia, Loredana, Perşi, Ioana, doamnei directoare Adriana (Casă Minunată), Adi (kinetoterapeut), personalului de la grădiniţe, copiilor care îl înţeleg şi îl ajută pe ŞERBAN şi nu în ultimul doamnei psiholog Iulia Pantazi care ne-a îndrumat şi astăzi ne coordonează echipa.

Părinţii lui Şerban

Astăzi, 25 mai 2012 Oradea

g_dalina@yahoo.com

Distribuie: